Cum se formează presente de subjuntivo?

Pornești de la persoana I singular a prezentului indicativ (yo), scoți terminația -o și adaugi terminațiile opuse: verbele în -ar primesc -e, -es, -e, -emos, -éis, -en, iar cele în -er și -ir primesc -a, -as, -a, -amos, -áis, -an. Exemplu: hablo → hable, como → coma, tengo → tenga.

Când se folosește subjonctivul în spaniolă?

În propoziții subordonate, după verbe de dorință și influență (querer que, pedir que), emoție (me alegro de que), îndoială sau negare (no creo que, dudo que), după expresii impersonale (es necesario que), după ojalá și după conjuncții precum para que, antes de que, cuando cu referire la viitor.

De ce se spune „cuando llegue" și nu „cuando llegaré"?

Pentru că în spaniolă viitorul nu apare niciodată după cuando într-o subordonată temporală. Când vorbești despre un moment viitor nesigur, folosești subjonctivul: Cuando llegue a casa, te llamo.

Se folosește subjonctivul dacă subiectul este același?

Nu. Dacă subiectul propoziției principale și al subordonatei este același, se folosește infinitivul: Quiero ir (vreau să merg), nu Quiero que yo vaya. Subjonctivul apare doar când sunt doi subiecți diferiți: Quiero que vayas.

Subjonctivul în Spaniolă (Presente de Subjuntivo): Formare și Utilizări

Regula scurtă: subjonctivul nu e un timp, ci un mod. Indicativul afirmă fapte (sé que viene - știu că vine), subjonctivul exprimă lucruri filtrate prin dorință, emoție, îndoială sau proiecție în viitor (espero que venga - sper să vină).

Apare aproape mereu în subordonată, după que, și numai când subiectele celor două propoziții sunt diferite.

Formare

Regula celor „două vocale schimbate"

Pornești de la persoana I singular a prezentului indicativ (yo), tai -o și adaugi terminațiile opuse: verbele în -ar primesc terminații cu e, cele în -er/-ir primesc terminații cu a.

Pronume	hablar (a vorbi)	comer (a mânca)	vivir (a trăi)
yo	hable	coma	viva
tú	hables	comas	vivas
él / ella / usted	hable	coma	viva
nosotros	hablemos	comamos	vivamos
vosotros	habléis	comáis	viváis
ellos / ellas / ustedes	hablen	coman	vivan

Marele avantaj: toate neregularitățile din forma „yo" se păstrează. Dacă știi tengo, știi automat tenga, tengas, tenga, tengamos, tengáis, tengan.

Infinitiv	Indicativ (yo)	Subjonctiv
tener	tengo	tenga
hacer	hago	haga
decir	digo	diga
poner	pongo	ponga
salir	salgo	salga
venir	vengo	venga
conocer	conozco	conozca
traer	traigo	traiga
oír	oigo	oiga

Excepții

Cele șase verbe complet neregulate

Doar aceste șase nu se formează din persoana I. Se învață pe de rost - dar sunt exact cele pe care le vei folosi cel mai des.

Pronume	ser	estar	ir	saber	haber	dar
yo	sea	esté	vaya	sepa	haya	dé
tú	seas	estés	vayas	sepas	hayas	des
él / ella	sea	esté	vaya	sepa	haya	dé
nosotros	seamos	estemos	vayamos	sepamos	hayamos	demos
vosotros	seáis	estéis	vayáis	sepáis	hayáis	deis
ellos / ellas	sean	estén	vayan	sepan	hayan	den

Verbele cu diftong (querer, poder, pensar) păstrează schimbarea la fel ca la indicativ, dar o pierd la nosotros și vosotros: quiera, quieras, quiera, queramos, queráis, quieran.

Utilizări

Cele cinci situații care cer subjonctiv

Dacă propoziția ta intră într-una din categoriile de mai jos și are doi subiecți diferiți, verbul din subordonată merge la subjonctiv.

1. Dorință, voință, influență - querer que, esperar que, pedir que, necesitar que, preferir que

Quiero que vengas conmigo. → Vreau să vii cu mine.
2. Emoție, reacție - me alegro de que, me molesta que, es una pena que, temo que

Me alegro de que estés bien. → Mă bucur că ești bine.
3. Îndoială și negare - dudo que, no creo que, no es verdad que, puede que

No creo que sea tan difícil. → Nu cred că e așa greu.
4. Expresii impersonale - es necesario que, es importante que, es posible que, conviene que

Es importante que practiques cada día. → E important să exersezi zilnic.
5. Conjuncții de scop, timp și condiție - para que, antes de que, cuando, hasta que, en cuanto, aunque, sin que

Te lo explico para que lo entiendas. → Ți-l explic ca să-l înțelegi.

La acestea se adaugă ojalá (de-ar fi să...), care cere subjonctiv întotdeauna, chiar și fără que: Ojalá haga sol mañana.

Contrast

Indicativ sau subjonctiv? Compară

Aceleași verbe schimbă modul în funcție de afirmație/negare sau de trecut/viitor. Aici se decide totul.

Indicativ - fapt sigur	Subjonctiv - filtrat
Creo que es verdad.	No creo que sea verdad.
Es evidente que tiene razón.	Es posible que tenga razón.
Cuando llego a casa, ceno. (rutină)	Cuando llegue a casa, cenaré. (viitor)
Aunque llueve, salgo. (chiar dacă plouă - plouă)	Aunque llueva, saldré. (chiar dacă ar ploua)
Busco al profesor que habla rumano. (există, îl știu)	Busco un profesor que hable rumano. (nu știu dacă există)
Dice que viene. (transmite o informație)	Dice que vengas. (transmite un ordin)

Greșeli frecvente

Ce greșesc cel mai des românii

Quiero que vienes conmigo. → Quiero que vengas conmigo.

După querer que nu poate sta niciodată indicativul. Gândește-te la română: „vreau să vii", nu „vreau că vii".

Cuando llegaré a Madrid, te llamo. → Cuando llegue a Madrid, te llamo.

Viitorul nu apare niciodată după cuando într-o subordonată temporală. Aceeași regulă pentru en cuanto, hasta que, mientras.

Quiero que yo vaya. → Quiero ir.

Același subiect → infinitiv, fără que. Subjonctivul apare doar când subiectele diferă.

Es posible que es verdad. → Es posible que sea verdad.

Expresiile impersonale care exprimă posibilitate, necesitate sau judecată cer subjonctiv. Excepție: cele de certitudine (es verdad que, es evidente que) cer indicativ.

Ojalá viene pronto. → Ojalá venga pronto.

Ojalá este 100% subjonctiv, fără excepții.

Te llamo para que sabes la verdad. → Te llamo para que sepas la verdad.

Para que introduce scopul, deci cere subjonctiv. Dacă subiectul e același, folosești para + infinitiv: Te llamo para saber la verdad.

Întrebări frecvente

Subjonctivul - răspunsuri scurte

Cum îmi dau seama rapid dacă e nevoie de subjonctiv?

Pune-ți două întrebări: (1) sunt doi subiecți diferiți, legați de que? (2) propoziția principală exprimă dorință, emoție, îndoială, necesitate sau proiecție în viitor? Dacă răspunsul e „da" la ambele, folosești subjonctiv.

De ce „no creo que sea", dar „creo que es"?

Pentru că negarea unei păreri introduce incertitudine. Când afirmi ceva, prezinți un fapt (indicativ); când negi, pui la îndoială realitatea propoziției (subjonctiv). Aceeași logică la no pienso que, no me parece que, no es cierto que.

Imperativul negativ folosește subjonctivul?

Da, în întregime: no hables, no comas, no vengas, no se preocupe. Formele de imperativ negativ sunt identice cu subjonctivul prezent, deci învățându-l pe unul îl primești pe celălalt gratis.

Se folosește subjonctivul și în vorbirea de zi cu zi?

Constant. Ojalá, que te vaya bien, cuando quieras, no creo que, es posible que - toate sunt expresii de conversație uzuală. Fără subjonctiv, spaniola ta rămâne inteligibilă, dar sună evident străină.

Continuă

Următorii pași

Odată ce prezentul subjonctivului îți vine natural, treci la subjonctivul imperfect - baza propozițiilor condiționale.

Por vs Para (A2) Propoziții condiționale (B2) ← Toate lecțiile de spaniolă

Prezentul subjonctivului: formare și utilizări